Podul diavolului

 

Podul Diavolului
editura Humanitas, 2022

-recenzie-

                                                                   Radu Paraschivescu

               Radu Paraschivescu este autorul a numeroase scrieri, de la traduceri în limba română, delicate și reprezentative din literatura contemporană universală, până la pamflete usturătoare și romane monumentale. Scrierile lui romanești sunt monumentale nu pentru dimensiunile care ar putea fi considerabile ci, mai mult decât atât, pentru cantitatea de informație care se regăsește în ele, precum și datorită recomandărilor livrești savuroase pe care autorul nu ezită să le facă. Uneori, personajele lui Radu Paraschivescu sunt copleșitoare și absurde, poate chiar de un patetism ieșit din comun, așa cum sunt cele din antologia Garoafe la Bordel (Humanitas, 2023), unde o povestire merită menționată, Bravo, ai stilou!, nu atât pentru aberațiile cât se poate de reale, preluate din viața cotidiană românească contemporană, cât pentru personajele ei suculente, de o inimaginabilă stupiditate.

            Romanul Podul Diavolului, apărut în toamna anului 2022, reprezintă cel mai recent roman al lui Radu Paraschivescu. Lăsând la o parte apariția editorială din vara anului 2023, antologia Garoafe la bordel ce reunește mai multe pamflete apărute în ultimii ani în diverse volume ale autorului (cu excepția a două satire, delicioase și crud de adevărate, care sunt creația nouă a lui Radu Paraschivescu), precum și reeditarea romanului Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri din toamna aceluiași an, cu prima ediție în 2011, Podul Diavolului îmbină mai multe elemente romanești cu ecou în literatura contemporană și nu numai. Este un roman noir, cu tentă polițistă și în care personajele nu sunt ceea ce par a fi. Totodată, se remarcă și descrierile felurite ale arhitecturii și, în mod deosebit ale podurilor în jurul cărora se țes povești și blesteme. Cititorul este cucerit din primele pagini, atras de un fir nevăzut, și cade în mrejele aproape distopice ale universului din Saint-Cirq-Lapopie, lăsându-se pradă poveștilor ce se scurg asemenea curenților unui râu.

            În roman, destinele personajelor se întrepătrund unele cu celelalte și, în același timp, par a fi puse în oglindă. Nu numai numele lor dau de gândit, după cum menționează chiar autorul ci, mai mult decât atât, întregul roman pare a fi pus sub semnul întrebării. Cu o structură complexă, și personajele și misterele ce se regăsesc în Podul Diavolului se prefigurează a fi mai multe sisteme care formează un tot unitar. De asemenea, este interesant de remarcat și faptul că personalitatea autorului se remarcă printre rândurile acestui roman sățios, unul dintre personajele sale reprezentând tipul clasic de englez, pasionat de fotbal, pasiune împărtășită, întâmplător sau nu, și de Radu Paraschivescu, cunoscut critic sportiv în lumea românească.

-I know mate, it`s a fucking disgrace! se înfurie Bertrand Eno, măsurând cu pasul gazonul din fața pensiunii. Asta nu-i echipă, e boală de nervi. Să te bată Bolton acasă, unde dracu`s-a mai pomenit? Și stai că etapa viitoare mergem pe Anfield. Să vezi acolo măcel.

             Este interesantă și paralela dintre personajele romanului, sau cuplurile care ar putea fi considerate antitetice, precum franțuzoaica Anne și englezul Bertrand, sau inserțiile așa-zis istorice sau de tip jurnal ale criminalului. Delectându-mă cu desfășurarea evenimentelor, involuntar gândul meu s-a îndreptat spre romanul lui Umberto Eco, Numele trandafirului, sau spre romanele de capă și spadă ale lui Alexandre Drumas-tatăl, autorul copilăriei mele, în timp ce incluziunile literare, așa cum ar fi motivele blestemelor ce se conturează în jurul unor locuri, par să vină în ajutorul cititorului pentru a înțelege contextul. Romanul reprezintă, așadar, rezultatul îmbinării mediului tradițional, vechi, de tip medieval, cu componente moderne, în care lumea se prezintă a fi ambivalentă, constituită în mod egal din trăirea prezentă și viitoare a istoriei.

Motivul diavolului care-l ispitește pe constructorul podului, pentru ca apoi să și-l transforme în sclav sau, dacă încalcă învoiala, să-l ucidă, se împrăștie prin Europa ca incendiul pe câmpie într-o zi cu vânt. El poate fi reperat în multe părți ale continentului, din Țara Galilor în Bulgaria și din Elveția în Portugalia.

              Radu Paraschivescu reușește să creeze o lume fascinantă, modernă și asemănătoare celei în care trăim, dar în care se sesizează intercalări ale unor concepții medievale, credințe în care oamenii credeau cu stoicism. Romanul Podul Diavolului este, prin urmare, un puzzle format din mai multe piese care exprimă modernitatea, în timp ce spațiile care unesc aceste piese sunt alcătuite la rândul lor din legende și mituri care par să completez acest univers ficțional în care trăiește fiecare cititor.

Recenzie Acolo unde cântă racii de Delia Owens

Acolo unde cântă racii

de Delia Owens

Delia Owens reprezintă în opinia mea un caz aparte pentru peisajul scriitoricesc în care ne aflăm în prezent. Zoolog de profesie, autoarea reușește să surprindă cu lux de amănunte aspecte ale mediului înconjurător ce dau o notă aparte romanului.  

Acest lucru poate fi spus fără doar și poate de această carte ce a luat cu asalt lumea cititorilor, nu doar din Statele Unite ci și de peste ocean. Ceea ce m-a frapat a fost faptul că avem în față un roman de debut care prin elemente din natură ne ajută să vedem exact ceea ce presupune nu doar traiul în mlaștină, ci și cum viața te poate transforma în funcție de mediul în care exiști.

Romanul a văzut lumina tiparului în 2018 fiind publicat în limba engleză la editura G.P. Putnam son's, iar în limba română titlul în cauză a fost publicat în trei ediții, cea mai recentă fiind cea de la editura Pandora. Această ediție a putut fi găsită în librării din anul 2022. 

Încă de la început acest text te transpune într-o zonă în care aspectele senzoriale încep să fie din ce în ce mai pregnante. Eu citind simțeam mirosul mlaștinii și vedeam păsările pe care Kya le va desena cu atâta iscusință.

Kya Clark este protagonista acestei scrieri. Ea trece prin experiențe ce ne arată cât de dificil este să trăiești în acest mediu și să ai o familie nu tocmai organizată. Din debutul romanului fetița este părăsită de mamă și încet-încet, toată familia părăsește căsuța lor, în afară de tatăl abuziv ce dispare cu zilele, dar se întoarce în cele din urmă. Rămasă de mică fără sprijin, ea va încerca să supraviețuiască prin ducerea la sfârșit a diverselor sarcini, precum: vânzarea de pești și scoici.

Din păcate ea nu va putea urma o formă de învățământ, deoarece batjocura tuturor îndreptată asupra ei era prea mult. Oamenii din Barkley Cove o considerau o ciudată și foloseau la adresa ei apelative precum: „fata mlaștinii”. Trăind cu acest stigmat ea se va izola și va trăi așa o perioadă, până când îl va cunoaște pe Tate.

Tate va avea un rol determinant în evoluția ei, deoarece o va ajuta să învețe să scrie, să citească și amândoi își vor cultiva pasiunea pentru fauna și flora din mlaștină. Cei doi vor petrece zile împreună și vor agrea din ce în ce mai mult compania celuilalt. Un alt băiat important în viața protagonistei va fi Chase Andrews.

„Fiecare cuvânt nou începea acum cu hlizeală, fiecare propoziție cu o alergătură. Tate o lua în brațe și, aproape copilărește, se tăvăleau prin  măcrișul înroșit de toamnă.”-p.156.

Un alt personaj semnificativ este Chase, foarte diferit de altfel față de Tate. Acesta era cel mai popular din orășel și într-o zi va începe să o îndrăgească pe Kya. Chase este un personaj important pentru roman deoarece de moartea lui suspectă se leagă al doilea fir narativ al poveștii. Pe de o parte, avem viața fetei, iar pe de alta încercările poliției de a soluționa un caz ce a zdruncinat liniștea orășelului din Carolina de Nord.

Acest Chase nu a fost un personaj tocmai agreat de mine pentru ce i-a făcut protagonistei și în acest sens aștept părerile cititorilor. Revenind la poveste, Tate va fi crucial în viitorul Kya-ei, deoarece o va încuraja să publice o lucrare științifică despre locul în care a trăit. Lucrarea va fi un succes, iar între cei doi putem simți fiorii dragostei.

Finalul romanului ne pune într-o situația în care nu știm ce să mai credem. Procesul în cazul Andrews mi s-a părut extrem de bine realizat de autoare și aici am simțit veleități de romane polițiste în scriitură. De asemenea, finalul cu Tate și Kya mi s-a părut tușa necesară pentru a încheia o asemenea capodoperă.

Per ansamblu, pot spune că, incontestabil, cartea de față merită citită de un număr cât mai mare dintre voi întrucât este deosebită. De asemenea, recomand și vizionarea filmului în urma lecturii romanului. Personal acest film este bun, dar pentru un iubitor de cărți, tot varianta tipărită reușește să obțină maximul de intensitate.