Podul diavolului

 

Podul Diavolului
editura Humanitas, 2022

-recenzie-

                                                                   Radu Paraschivescu

               Radu Paraschivescu este autorul a numeroase scrieri, de la traduceri în limba română, delicate și reprezentative din literatura contemporană universală, până la pamflete usturătoare și romane monumentale. Scrierile lui romanești sunt monumentale nu pentru dimensiunile care ar putea fi considerabile ci, mai mult decât atât, pentru cantitatea de informație care se regăsește în ele, precum și datorită recomandărilor livrești savuroase pe care autorul nu ezită să le facă. Uneori, personajele lui Radu Paraschivescu sunt copleșitoare și absurde, poate chiar de un patetism ieșit din comun, așa cum sunt cele din antologia Garoafe la Bordel (Humanitas, 2023), unde o povestire merită menționată, Bravo, ai stilou!, nu atât pentru aberațiile cât se poate de reale, preluate din viața cotidiană românească contemporană, cât pentru personajele ei suculente, de o inimaginabilă stupiditate.

            Romanul Podul Diavolului, apărut în toamna anului 2022, reprezintă cel mai recent roman al lui Radu Paraschivescu. Lăsând la o parte apariția editorială din vara anului 2023, antologia Garoafe la bordel ce reunește mai multe pamflete apărute în ultimii ani în diverse volume ale autorului (cu excepția a două satire, delicioase și crud de adevărate, care sunt creația nouă a lui Radu Paraschivescu), precum și reeditarea romanului Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri din toamna aceluiași an, cu prima ediție în 2011, Podul Diavolului îmbină mai multe elemente romanești cu ecou în literatura contemporană și nu numai. Este un roman noir, cu tentă polițistă și în care personajele nu sunt ceea ce par a fi. Totodată, se remarcă și descrierile felurite ale arhitecturii și, în mod deosebit ale podurilor în jurul cărora se țes povești și blesteme. Cititorul este cucerit din primele pagini, atras de un fir nevăzut, și cade în mrejele aproape distopice ale universului din Saint-Cirq-Lapopie, lăsându-se pradă poveștilor ce se scurg asemenea curenților unui râu.

            În roman, destinele personajelor se întrepătrund unele cu celelalte și, în același timp, par a fi puse în oglindă. Nu numai numele lor dau de gândit, după cum menționează chiar autorul ci, mai mult decât atât, întregul roman pare a fi pus sub semnul întrebării. Cu o structură complexă, și personajele și misterele ce se regăsesc în Podul Diavolului se prefigurează a fi mai multe sisteme care formează un tot unitar. De asemenea, este interesant de remarcat și faptul că personalitatea autorului se remarcă printre rândurile acestui roman sățios, unul dintre personajele sale reprezentând tipul clasic de englez, pasionat de fotbal, pasiune împărtășită, întâmplător sau nu, și de Radu Paraschivescu, cunoscut critic sportiv în lumea românească.

-I know mate, it`s a fucking disgrace! se înfurie Bertrand Eno, măsurând cu pasul gazonul din fața pensiunii. Asta nu-i echipă, e boală de nervi. Să te bată Bolton acasă, unde dracu`s-a mai pomenit? Și stai că etapa viitoare mergem pe Anfield. Să vezi acolo măcel.

             Este interesantă și paralela dintre personajele romanului, sau cuplurile care ar putea fi considerate antitetice, precum franțuzoaica Anne și englezul Bertrand, sau inserțiile așa-zis istorice sau de tip jurnal ale criminalului. Delectându-mă cu desfășurarea evenimentelor, involuntar gândul meu s-a îndreptat spre romanul lui Umberto Eco, Numele trandafirului, sau spre romanele de capă și spadă ale lui Alexandre Drumas-tatăl, autorul copilăriei mele, în timp ce incluziunile literare, așa cum ar fi motivele blestemelor ce se conturează în jurul unor locuri, par să vină în ajutorul cititorului pentru a înțelege contextul. Romanul reprezintă, așadar, rezultatul îmbinării mediului tradițional, vechi, de tip medieval, cu componente moderne, în care lumea se prezintă a fi ambivalentă, constituită în mod egal din trăirea prezentă și viitoare a istoriei.

Motivul diavolului care-l ispitește pe constructorul podului, pentru ca apoi să și-l transforme în sclav sau, dacă încalcă învoiala, să-l ucidă, se împrăștie prin Europa ca incendiul pe câmpie într-o zi cu vânt. El poate fi reperat în multe părți ale continentului, din Țara Galilor în Bulgaria și din Elveția în Portugalia.

              Radu Paraschivescu reușește să creeze o lume fascinantă, modernă și asemănătoare celei în care trăim, dar în care se sesizează intercalări ale unor concepții medievale, credințe în care oamenii credeau cu stoicism. Romanul Podul Diavolului este, prin urmare, un puzzle format din mai multe piese care exprimă modernitatea, în timp ce spațiile care unesc aceste piese sunt alcătuite la rândul lor din legende și mituri care par să completez acest univers ficțional în care trăiește fiecare cititor.